Well...neata lume...dupa o lunga hibernare, ma gandeam sa ma reapuc de scris...o sa abordez unele subiecte care le abordez in viata de zi cu zi. As incepe cu "Minciuna". Ce e minciuna?...o afirmatie falsa?...artistii exprima adevarul prin minciuni...minciuna, in sensul ei mai profund...este insecuritate, lipsa de incredere...de obicei mintim pentru ca nu suntem siguri de ce se va intampla, si minciuna reprezinta o alternativa sigura. Dar de multe ori ajungem sa ne mintim pe noi insine...ceea ce nu e bine. Si cand iti dai seama ca te minti pe tine...incepi sa te gandesti...si gandesti mult...pentru ca deja incepi sa nu mai sti nimic...incepi sa iti dai seama ca totul e o iluzie. Si incepi sa te pierzi...treptat...pana cand ajungi in anumite puncte sa te gandesti ca defapt nu simti nimic...ca sunt iluzii. Noi, oamenii, din cate am observat, suntem intr-un teatru imens...si toti suntem pe scena. Avem fiecare rolul lui...si il jucam foarte bine. Nu poti gasi nici o eroare. Acest teatru mai e numit de buddhisti si ca Samsara (ciclul existentelor) sau, mai tras de par, Karma. Ideea este ca noi, prin acest teatru, avem roluri false, traim o viata falsa, o iluzie. Suntem niste iluzii. Adevarata noastra personalitate se ascunde in spatele acestor corpuri, aspect, rang sau alte etaloane sociale. Cand incepi sa gandesti, iti dai seama ca viata da e o iluzie, si ajungi sa nu mai simti nimic, sa ai o stare neutra. Starea asta, pe cat e de calma, pe atat de mult te tulbura. Pentru ca nu mai gasesti pe nimeni cu care sa imparti ce simti. Si nu vrei sa fi singur in acest nou univers lipsit de orice ti se pare tie "familiar". Ei...acum e acum...ce faci? Esti singur. Incepi sa te "joci", sa experimentezi noul loc. Iti dai seama ca esti liber sa faci ce vrei esti liber sa iubesti, tine doar de tine. Iti dai seama ca e una din cele mai faine stari pe care ai avut-o lately. Si e bine. Dar esti singur. Pai atunci...daca nu poti reveni de unde ai plecat...ca e mai urat acolo...trage-i pe restul dupa tine. Si asa faci...incepi cu cateva persoane. Le explici, le arati, te inteleg, totul ok. Incep si ele sa isi dea seama de ce se intampla. Pe acum iubirea voastra nu se mai limiteaza la o persoana...iubesti tot universul...si alaturi de persoanele astea incerci sa gasesti noi trucuri. Incepi sa simti un alt sentiment, care nu l-ai simtit niciodata. E un sentiment pur. O iubire pura, neconditionata, libera. Si e frumos. Dar iti e frica...sa nu te minti...daca te minti...atunci e totul pierdut...si iar incepi sa gandesti. Acum...daca tot ai inceput sa gandesti, incearca sa nu gandesti prea mult. Ideea e...ca e asa usor sa minti. Dar, asta iti da nesiguranta. Spune adevarul, nu te ascunde. Totul o sa fie ok. Gandeste-te. Merita sa minti?

Blogul parasit...