Gen...poem
Da…
In poiana din codrul pustiu,
In poiana cu foc auriu,
Sade o fata cu parul saten,
Si lumina ii canta incet un refren,
Dar fericirea ei de mult uitata,
Se uita chioras de sub a codrului prelata,
De ce esti trista fiinta amara ?
Cand lumii intregi ii vine sa sara !
Unde e a ta frumusete?
Pierduta in a dragostei tristete !
Eternul glas al iubirii pure
Rasuna din inima ta si e gata sa-njure
Aceea persoana care rapita-ti frumusetea
Si care a folosit ca metoda aspretea.
Dar in intunecimea padurii
Se aude un glas, glasul naturii,
Care te cheama sa fi fericita,
Alaturi de batrana Mama Rachita
Din care fericirea s-a nascut.
Si din care tu vei fi renascut.
Frumoasa copil-a luminii
Novice pe calea iubirii…
Recent Comments