Trees?
Hmm...ma plimbam azi cu Raresh...si mi-a venit o idee...
{O melodie de fundal}
Era o zi de primavara. Copacii inflorisera, natura inviase si toate vietuitoarele se bucurau de caldura si de vremea frumoasa. Cu exceptia cuiva. Tovarasul nostru, Tim, complexat de problemele lumii si epuizat de atatea conflicte interioare se hotari sa faca o plimbare prin padurea de la marginea orasului. Plimbanu-se si reflectand la viata lui jalnica, dandu-si seama ca e doar un adolescent de 17 ani, dar simtindu-se mult mai batran, vazu un copac. Din toata multitudinea de copaci, acel copac, acel copac singuratic, care nu respecta tiparul. Acel copac "trist". Gasi o asemanare intre el si acel copac. Asa ca, impins de propria-i intuitie, se asezase langa acel copac. Un fior ii cutreiera sira spinarii si ii ajunse la creier. Statu un pic, dupa care incepu sa ii spuna copacului toate problemele lui. Acesta statea si asculta. Tim realiza cat de mult se asemana cu acel copac. Incepu sa simta o oarecare afectiune. In mintea lui stia ca nu e bine ce facea. Dar nu-i pasa. Se simtea bine in preajma acelui copac.
Asa ca, Tim, venea in fiecare zi dupa scoala la copacul lui unde isi facea temele, invata, citea, asculta muzica, si nu in cele din urma povestea. A inceput sa se ataseze foarte mult de acest copac. Timpul trecu. Se facu vara. Tim continua sa vina zilnic in acest loc mult indragit de el. Intr-o zi statea si contempla la ultimele 2 luni care le petrecuse alaturi de acest copac. Gandindu-se la acestea un fior ii strabatu din nou sira spinarii. Isi dadu seama. Se indragostise. Acest copac era refugiul lui din lumea exterioara. Toate problemele lui erau suprimate cand era in prezenta acestui copac. Acest gand il infricosa, dar in acelasi timp accepta realitatea.
Vara trecu si incepu toamna. Tot mai multe probleme cadeau pe capul tanarului nostru prieten. Intr-o zi, in timp ce medita la viata lui, isi dadu seama ca acest copac nu il putea ajuta cu nimic. Era doar un "obiect". Izbucni in lacrimi. O stare melancolica ii cuprinse tot corpul. Tot acest timp. Nu ii parea rau de nici un sacrificiu. Ii parea rau doar de faptul ca se simtea foarte bine in trecut si acum i-a trebuit sa se gandeasca la acest aspect. Contempla mult timp la aceste idei, timp in care era din ce in ce mai abatut, retras. Intr-un final a gasit o solutie, o solutie care nu era deloc favorabila. Trebuia sa renunte la acest copac, la acest sanctuar al fericirii si al linsitii. Nu vroia. Nu dorea sa accepte aceasta realtiate. Dar aceste ganduri il raneau mai tare. Incepea sa fie din nou obosit. Nu mai rezista. Vroia sa se termine tot. Sa se simta din nou ca inainte. Vroia sa fie liber de tot.
Intr-un final, aproape innebunit de toate aceste probleme, renunta. Tot ce a fost, toate momentele frumoase il raneau inca pe Tim. Iubea acel copac. Ii era dor de tot. Vroia sa fie totul ca inainte. Dar nu mai putea fi. Totul a fost stricat. Era prea tarziu.
{Nu e nici o metafora...cred...e doar o poveste destul de trista care mi-o trecut prin minte}
Mike
Posts
2 comments:
Saracu Tim :( oricum ideea de poveste mi se pare foarte interesanta... shi totusi ..?ce s-a intamplat cu el? ..ii trebuie o continuare la povestea asta.
P.S.:ideea cu "globu" mi se pare foarte buna... tineti-o tot asa .. (imi place sa va citesc articolele.. ma destind :D-in special a lu Mita)
Ah am fani:))...dar cine e acest fan necunoscut?:))
Post a Comment